Sunt un fotograf amator. Pasionat. Locuiesc în București, România. Ghinion. Fotografiez ce pot, când pot, într-o țară frumoasă cândva, dar care a devenit extrem de nefotogenică și te împinge către estetica urâtului, către satiră și pamflet, către revoltă. Mă revolt (în fotografie) când pot. Cât mai pot. Mă sufocă indolența, prostia și suficiența unui popor care se crede buricul pământului.
Nu mi-am propus să “critic constructiv”. Nu mai dau nicio șansă acestui popor. Singurele demersuri constructive raționale ar fi educația, auto-educația și valorizarea elitei – adică tocmai ceea ce acest popor urăște într-un mod devenit deja tradițional.
Discleimăr: nefiind un rromân adevărat, însemnarile mele (adica posturile, pentru cei obișnuiți cu noua limbă de lemn) conțin numai creații personale. Deci bruma de texte și imagini la care mă duce mintea mea limitată. Deci NU veți găsi aici știri reciclate, cancanuri reșapate sau imagini furate. Deci.
Actualizare: de pe la jumatatea anului 2010 NU mai locuiesc in România.
Felicitari pentru blog in general si,in special, pentru textele posturilor care sunt excelente.
Din pacate sunt de acord cu tine in ceea ce priveste uratirea Bucurestiului -in special- si a restului tarii in general. Ma tot gandesc de ce se intampla asta si cred ca, in mod profund, societatea in care traim, felul in care arata orasele noastre sunt expresia sufletului nostru tot mai abrutizat si chinuit.
Ma bucur sa vad ca mai sunt oameni care imi impartasesc o parte din ofuri.
Mulțumesc pentru aprecieri, Andrei.
Eu cred că îndreptarea nu poate veni decât în urma lucidității. Nu poți rezolva o problemă decât după ce recunoști că ea există și ai curajul să o privești în față.
Forța unui popor se cunoaște la greu. Românii ori nu au forță, ori nu consideră că o duc greu…
Din fericire, avem și alte lucruri în comun: Sighișoara, de exemplu
Nu cred că nu recunoaștem că avem o problemă gravă în acest sens. Pur și simplu majorității nu-i mai pasă. Tot ceea ce e spațiu colectiv în București arată murdar, degradat, încropit sau de un prost gust revoltător. A se vedea Centrul istoric dar și “monumente” de arhitectură precum Primăria Sect.2. Și lista poate continua…
Ne mai răman câteva oaze de frumusețe prin țară dar și astea sunt amenințate de noi înșine. Sighișoara e cu siguranță una dintre ele. Să sperăm că nu o vom distruge.
PS Eu sunt un sighișorean strămutat în București.
Păi… “majorității nu-i mai pasă” înseamnă că ei nu vad în asta o “problemă gravă”. Când te doare o măsea, pur și simplu nu poți să nu-ți pese…
Eu sunt bucureștean, dar o parte din sufletul meu a rămas în Sighișoara. Dacă Sighișoara nu ar fi, totuși, în rromânia, m-aș muta acolo urgent.
Nu stiu cum am descoperit blogul, dar e fascinant! In ansamblul lu aduce o nota de autenticitate,iar fiecare element in parte cantareste greu: poze, versuri, citate, articole bine gandite. Admirabil! Multumiri pentru faptul ca impartasesti cu noi o parte din ideile tale!
“Nu mi-am propus sa critic constructiv” – este singura propozitie articulata realist pe care am auzit-o in ultimii 20 de ani.
Felicitari pentru ca nu suferi de acel pozitivism infantil si cretin de care sufera majoritatea romanilor.
esti tare!
scurt si la obiect…
Deci, am să-ţi spun doar un cuvânt: MODESTULE! (scuză, te rog, restul cuvintelor, da’era nevoie de-o introducere.
)
Mă deprimaşi un pic aci: “Nu mai dau nicio șansă acestui popor”. În rest sunt absolut de acord cu tine.
Faine poze! Ţine-o tot aşa!
Te deprimă din cauză că sună rău – sau din cauză că îți dai seama că e adevărat?
Citat: “Mă sufocă indolența, prostia și suficiența unui popor care se crede buricul pământului.
….
Nu mi-am propus să “critic constructiv”. Nu mai dau nicio șansă acestui popor. Singurele demersuri constructive raționale ar fi educația, auto-educația și valorizarea elitei – adică tocmai ceea ce acest popor urăște într-un mod devenit deja tradițional.”
No, mă deprimă nu pentru că sună rău – “sunetul” cuvintelor este ultimul lucru care mă interesează – ci faptul că din poporul ăla de prosti, cel căruia tu nu-i dai nicio şansă face parte şi copilul tău, şi copilul meu, şi mama ta, şi mama mea, şi mentorul tău, şi mentorul meu, şi cel mai bun prieten al meu, şi cel mai bun prieten al tău etc. Poporul ăla esti şi tu, sunt şi eu. Că tu nu-ţi dai ţine însuşi ca părticiă componentă a unui întreg – deficitar, spui tu – nicio şansă, e probelma ta, dar ce-ai cu restul neproştilor, pe ei de ce-i condamni judecându-i ca pe majoritate?!
Poporul ăla eşti şi tu. No, ce-ai făcut, de exemplu, pentru a schimba ceva în bine?! În afară de-a te plânge, evident. Sau nu tu, nu şi tu, trebuia să faci ţara un pic mai de locuit, mai frumoasă, etc.?!
Ţara asta nu a ajuns astfel numai din cauza proştilor, inculţilor, maneliştilor, ci şi din cauza indiferenţei elitelor, şi-a omului de rând, cel care s-a obişnuit numai să privească, să critice şi să condamne. Şi un exemplu elocvent este fraza acestui comentator: “Felicitari pentru ca nu suferi de acel pozitivism infantil si cretin de care sufera majoritatea romanilor.”
Ţara, poporul, educaţia, cultura au ajuns în… groapa de gunoi în care se află acum ŞI PENTRU CĂ NOI, cei care ne considerm superiori moral şi intelectual – şi poate chiar şi suntem – AM PERMIS ASTA. Neconştientizarea acestui fapt este cea care continuă să mă deprime de aproape de 20 de ani etc.
Ti-am răspuns deja în http://afreelens.wordpress.com/2010/05/13/aritmetica-democra%C8%9Biei/ .
Dacă te deranjează cum gândesc, bucură-te: am plecat din România, nu mai contez. Acum țara poate să se vindece, nu mai este trasă în jos de un negativist ca mine.
Nu mă deranjează cum gândeşti, şi din păcate nu eşti singurul care gândeşte astfel. Este dreptul tău să ai o opinie PERSONALĂ. Viaţa (a se citi realitatea) are grijă să ne corijeze opiniile şi să ne aducă aminte de unde am plecat, tocmai când credeam că uitasem.
Mă bucur pentru tine că ai plecat, în final. Mă întreb doar ce nu te lasă acum să-ţi vezi liniştit de noua patrie / viaţă?! Ce altceva în afară de România?!
Ţara asta nu se poate vindeca şi din cauza “românilor”, foştilor “români” care-au părăsit barca, dar nu pregetă să-i mai dea din când în când câte o vâslă-n cap, probabil din obişnuinţă, sau de dor, mai ştii?!
))
O mică sugestie: poate că nu ar strica să schimbi titlul blogului în “Emigrat din ţara asta de căcat, plină de proşti… din care [şi-aci urmează un citat din Caragiale; sunt convinsă că ştii anume care]. LOOOOL
PS: e plin Netul de voi, românii de dincolo, de criticile voastre, de realizările voastre (mult mai puţine, raportat la numărul de emigranţi), de dorurile voastre, de sfaturile voastre. Şi-acum am să spun ceva care chiar nu-mi place: unii dintre voi sunteţi mai români decât noi, prostimea rămasă a casă. No, de unde am tras concluzia: o dată român, pentru totdeauna român! De dorit ar fi să fii un român de calitatea, în general vorbind acum.
Îmi cer scuze că nu am comentat pe blogul celălalt, însă nu mă interesează politica, de mai bine de 15 ani nu citiesc ziare şi nu mă uit la ştiri. Pulsul străzii îmi este absolut suficient pentru a şti cum stăm, şi mai ales de ce.
Încă o dată mii de scuze pentru că mi-am permis să-mi spun părerea. Trebuie să fii al naibii de român dacă ai luat-o personal.
Hai, numai bine şi la cât mai multe poze de dubluceţătean al universului.
Imi văd liniștit de noua patrie / viață. De când am plecat, n-am mai scris pe blog – cu o singură excepție, când am fost nevoit să interacționez din nou cu romanela. La comentariul tău am răspuns din politețe, dar poate că mai bine tăceam.
“Ţara asta nu se poate vindeca şi din cauza “românilor”, foştilor “români” care-au părăsit barca, dar nu pregetă să-i mai dea din când în când câte o vâslă-n cap, probabil din obişnuinţă, sau de dor, mai ştii?!” – Mă bucur că ai găsit cauza. De mine ați scăpat, spor la vindecare! Mi-e dor de rromania ca de o durere de măsea
)
PS
Mulțumesc pentru comentarii. Teoria mea avea nevoie de o confirmare practică. Abia acum blogul ăsta este complet.
Nu ai înţeles nimic, din păcate. Suntem pe jumătate morţi (dezrădăcinaţi) când încercăm să ne negăm originile. Oricum, tu fii pe pace, ele nu ne uită/ reneagă niciodată. LOL
Cât despre propriile-ţi teorii, mult-aşteptata validare practică este prima dovadă că nici tu nu crezi în ele, însă din partea mea continuă liniştit (LOL) să te minţi.
Din singurul ochi pe care l-am aruncat, în diagonală, pe blogul celălalt nu s-ar zice că ceea ce faci tu pe acel blog e tocmai liniştit, mă rog, probabil că oi fi uitat io semnificaţia termenului.
Nici dacă aş fi rrom nu m-aş simţi jignită că-mi scrii numele ţării mele, şi ale tale, foste ţări, mă rog, cu doi “r” şi literă mică, unde am învăţat de foarte tânără că nimeni nu-şi alege etnia, părinţii sau ţara, şi că numai de el depinde să fie mândru, sau dimpotrivă, să le denigreze/ defăimeze acuzându-le, printre altele de tot ceea ce n-a putut să înfrunte sau realiza.
Oricum, oricât te-ai opune tu, eşti, chiar eşti, românul prin excelenţă. Din păcate.
(
Cât despre politeţe şi logică, cele la care te cam contrazici aci, io am cu totul altă părere/ explicaţie.
Oricum, mulţumesc că nu mi-aş şters comentariile, aci chiar nu fuseşi rromân… până la capăt!
(Intoleranţa, ura şi resentimentele astea sunt un pic mai greu de explicat şi acceptat la o persoana care se consideră deasupra a 19-20 de milioane de foşti conaţionali… “rromâni”.)
Dacă vrei să mă faci fericită până la capăt (LOL), schimbă şi titlul blogului, te rog. Dacă te-aş bănui altfel de cum eşti, ţi-aş zice numa’: şterge-l, pentru că nu-ţi face cinste. Şi nu numai. Oricum, păcat.
((
1) “Celălalt blog”?? Nu am un alt blog.
2) Nu mă consider “deasupra a 19-20 milioane de foști conaționali”, mă consider doar (nu suficient de) departe geografic. E tot ce îmi doresc.