09
Iul
10

Adio dar ramân cu tine

Azi am avut nevoie de serviciile ambasadei rromaniei din B. Pentru că un funcționar din rromânia a decis că documentul întocmit de alt funcționar din rromânia nu este valabil, deci degeaba l-am pregatit înainte de plecarea din iad.

Dimineață sun la ambasadă, ca să fiu sigur că orarul afișat pe site este valabil. O adormită îmi raspunde cu lehamite ca programul cu publicul începe la ora 14. Îi mulțumesc pe această cale pentru că, cel puțin, nu m-a înjurat.

La ora 14:05 sunt la ambasadă. Unica încăpere a secției consulare e plină de la ora 13, pentru că programul cu publicul începe la 13, nu la 14. Sunt mai mult de 30 persoane într-o încăpere de vreo 30 mp unde temperatura este cu peste 10 grade mai mare decât afară (unde este deja foarte cald). Niciun aer condiționat, doar un ventilator anemic care nu face decât să răspândească mirosul acru al transpirației. Bărbați care put, femei care se isterizează, copii care plâng sau care mișună peste tot.

Din 2 ghișee, doar unul este deschis. Al doilea se deschide pe la ora 14:45.

Robinetul din baie nu livrează decât apă amestecată (caldă+rece) și necesită multă forță. Oricum, nu aș avea cu ce să beau apă, pentru că un copil a scos toate paharele de unică folosință din punga lor și face din ele piramide pe podea. Ușa de la WC nu se poate încuia, așa că ai nevoie de cineva care să stea de pază.

Modelul de document pe care l-am descărcat de pe site-ul ambasadei nu mai este valabil. Primesc alt formular, pe care îl completez pe genunchi, în curte. Oricum, mi-au primit formularele din a doua încercare, ceea ce este un record al zilei. Majoritatea nu știu exact ce vor, sau de când până când, sau dacă mai au acte de identitate românești, sau ce serie și număr au acestea.

Cineva urlă întrebând pe altcineva ce serie și număr are buletinul. Acel altcineva este în altă țară. Sugerez persoanei care urlă, să folosească telefonul.

Obțin, în sfârșit, procura de care aveam nevoie. După o experiență traumatizantă. Încă mai sunt prizonierul rromâniei. INCA.

La trecutu-ți mare, mare viitor.

Anunțuri

3 Responses to “Adio dar ramân cu tine”


  1. 9 Iulie 2010 la 1:46 am

    Eu cred că ăştia ţi-or citit blogu’ … şi se răzbună…. 🙂

    Ce (mai) faci tu de fapt?

  2. 9 Iulie 2010 la 2:10 am

    Daca mi-au citit blogul, nu pot decat sa le multumesc pentru reactie: imi confirma toate afirmatiile 🙂

    In rest, fac bine dar nu apuc (inca) sa fac fotografie. Am luat cu mine tot arsenalul, il voi folosi sigur.

    Am descoperit un domeniu in care Romania e superioara vestului: conexiunea Internet. Ce aveam in Bucuresti cu 10 Euro, aici ma costa peste 45.

  3. 9 Iulie 2010 la 8:05 am

    Cred ca si pe Marte, daca ai pleca, ai descoperi eterna si fascinanta noastra patrie :))
    Merita scris despre asta 😛
    Fii si tu mai harnic si da-ne mai des vesti despre tine si despre aventurile tale acolo…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


"All that is necessary for the triumph of evil is that good men do nothing." (Edmund Burke)

Arhiva

Calendar însemnări

Iulie 2010
L M M M V S D
« Iun    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Statistici

  • 3,557 vizite

Copyright

Toate textele și imaginile din paginile acestui blog sunt creația mea. Permit reproducerea lor - parțială sau integrală - NUMAI cu condiția menționării sursei (acest blog) și cu link real către acest blog.
Sunt convins că aceste condiții NU vor fi respectate și le voi fi recunoscător celor care le vor încălca, pentru că îmi vor confirma opiniile despre rromânia.


%d blogeri au apreciat asta: